Dispozitia de sarbatoare, care pluteste in aer, ii face pe oameni mai generosi, mai toleranti. Cum se explica atunci aceste articole si faptul ca sint pe deplin de-acord cu pozitia celor doi autori? Sa fie cinism?

"A murit Dan Iosif. Si ce daca?" se/ne intreaba George Sava.
Isi incepe articolul asa: "Atunci cand cineva moare, toata lumea se grabeste sa spuna doar lucruri bune despre persoana in cauza. De ce, daca am fost toata viata un ticalos, atunci cand voi muri sa se spuna doar vorbe bune despre mine? La ce mai serveste atunci sa fii un om bun si corect in viata? Oare atunci cand va muri Ion Iliescu va trebui sa vorbesc de bine despre el? No way! Inteleg sa nu ma bucur, sa nu caut motive de satisfactie, dar de aici si pana la a fi trist si a cauta cuvinte de lauda e distanta lunga."

Cei carora le place viata publica si vor sa intre in istorie trebuie sa fie pregatiti sa fie judecati de ea. Uneori chiar inainte de moarte.

Robert Turcescu arata cu degetul "un ticalos înca în viata" care "trebuie sa-si primeasca pedeapsa - chiar de-ar fi numai dispretul maselor! - înainte de a iesi din rîndul ticalosilor vii."

Poate ca vrem ca odata cu batutul covoarelor sa facem un pic de curatenie si prin sufletele noastre in ajunul sarbatorilor.

Au trecut, iata, mai mult de 6 luni de cind n-am mai trecut pe-aici. Motivele sint multe si variate dar intentia de a reveni a fost mereu acolo. In loc sa scriu ceva special pentru reintoarcere ma vad nevoit sa gasesc nod in papura unui alt articol din Dilema.
O s-o las in pace pe Ioana Avadani de data asta, cu toate ca sint in continuare dezgustat de stilul scolaresc, de baiat teribil, in care traduce superbele articole ale lui Andrei Codrescu.

Locuitorii din satul Hérouxville au considerat necesar sa publice, in ianaurie, regulile de conduita pentru eventualii imigranti pe care-i vor avea. S-a iscat un scandal enorm in urma caruia am fost fortati sa facem ceva care era inevitabil de citva timp si anume sa reevaluam si sa reiteram valorile traditionale, in special cele de influenta religioasa, in Quebec.

La aproape un an dupa scandalul de la Hérouxville, s-a gindit un anume Dan Ungureanu sa faca un pic de senzatie cu articolasul lui. Daca ar fi facut-o pe blogul propriu sau pe la vreun ziar de scandal n-as fi scos o vorbulita. Ca Dilema gazduieste asa o mizerie este cam trist.

Traducerea din limbi straine, asa cum, din pacate, trebuie sa remarc destul de des, e o treaba tare grea pentru unii. Ca nu pricep ei e una dar ca-si publica ineptiile in Dilema e cu totul altceva.

Sa trecem deci la invataturile lui Dan Ungureanu catre popor: "Québec-ul (ca toata Canada) e departe de lumea civilizata; Hérouxville (o mie trei sute de locuitori) e si mai la capatul pamîntului, de unde-a dus mutul iapa a cinspea statie."

S-ar putea intimpla ca cineva sa-l creada pe Ungureanu cind debiteaza enormitati ca: " 'acomodarilor rezonabile' (scutiri de la respectarea legii acordate comunitatilor minoritare pentru a le respecta traditiile)"
Trebuie sa crezi intr-adevar ca sintem foarte departe de lumea civilizata, aici in Québec, ca sa emiti asa o enormitate. Pot sa va asigur ca nu e nimeni scutit de respectarea legii pe meleagurile astea nenorocite unde-mi duc veacul.

Am avut totusi o umbra de indoiala asupra cunostintelor mele civice atunci cind am citit ca "buletinele au poza". M-am intrebat pentru o clipa daca viza mea de flotant o fi ok, dar m-am intereasat si am aflat ca de fapt in Quebec nu exista buletine. Phew.

Trebuie totusi sa recunosc ca am si invatat lucruri interesante din acest articol.
Am aflat ca "francezii sînt de traditie franceza" si ca "francofonii, abia iesiti de trei decenii de sub opresiunea culturala si politica engleza, vad opresiunea anglofonilor înlocuita de una noua, cea a minoritatilor imigrante." Mare noroc ca nu eram aici acum trei decenii chit ca dupa ce zice Ungureanu se pare ca revolutia lor n-a fost furata de comunisti. Nu gasesc insa nici o informatie despre vreo revolutie in anii 70. Poate notele Nadiei sa fi fost revolutionare.

Faptul ca poate pune o asemenea intrebare completeaza cu desavirsire portretul pe care mi-l fac despre acest Ungureanu, cu toate ca facindu-mi acest portret s-ar putea sa am niste cosmaruri groznice la noapte: "Daca excizia clitoridiana a femeilor e privita ca o barbarie, circumcizia de ce n-ar fi?"

Acuzati de ipocrizie fata de evrei mai aflam despre canadieni ca "i-au deplîns, i-au primit si dupa aceea au fost dezamagiti: de ce ne pretind sa stingem becurile de pe strada, sîmbata? De ce ne cer sa astupam ferestrele salii de aerobic unde sotiile si fiicele noastre fac sport, în loc sa-si puna geamuri opace la propria lor sinagoga?"

Nu ma dumiresc de loc cu cine voteaza omul nostru. Poate in continuarea promisa vom afla mai multe si vom mai primi niste graunte de intelepciune chiar in timp pentru Craciun.