Dispozitia de sarbatoare, care pluteste in aer, ii face pe oameni mai generosi, mai toleranti. Cum se explica atunci aceste articole si faptul ca sint pe deplin de-acord cu pozitia celor doi autori? Sa fie cinism?

"A murit Dan Iosif. Si ce daca?" se/ne intreaba George Sava.
Isi incepe articolul asa: "Atunci cand cineva moare, toata lumea se grabeste sa spuna doar lucruri bune despre persoana in cauza. De ce, daca am fost toata viata un ticalos, atunci cand voi muri sa se spuna doar vorbe bune despre mine? La ce mai serveste atunci sa fii un om bun si corect in viata? Oare atunci cand va muri Ion Iliescu va trebui sa vorbesc de bine despre el? No way! Inteleg sa nu ma bucur, sa nu caut motive de satisfactie, dar de aici si pana la a fi trist si a cauta cuvinte de lauda e distanta lunga."

Cei carora le place viata publica si vor sa intre in istorie trebuie sa fie pregatiti sa fie judecati de ea. Uneori chiar inainte de moarte.

Robert Turcescu arata cu degetul "un ticalos înca în viata" care "trebuie sa-si primeasca pedeapsa - chiar de-ar fi numai dispretul maselor! - înainte de a iesi din rîndul ticalosilor vii."

Poate ca vrem ca odata cu batutul covoarelor sa facem un pic de curatenie si prin sufletele noastre in ajunul sarbatorilor.

Au trecut, iata, mai mult de 6 luni de cind n-am mai trecut pe-aici. Motivele sint multe si variate dar intentia de a reveni a fost mereu acolo. In loc sa scriu ceva special pentru reintoarcere ma vad nevoit sa gasesc nod in papura unui alt articol din Dilema.
O s-o las in pace pe Ioana Avadani de data asta, cu toate ca sint in continuare dezgustat de stilul scolaresc, de baiat teribil, in care traduce superbele articole ale lui Andrei Codrescu.

Locuitorii din satul Hérouxville au considerat necesar sa publice, in ianaurie, regulile de conduita pentru eventualii imigranti pe care-i vor avea. S-a iscat un scandal enorm in urma caruia am fost fortati sa facem ceva care era inevitabil de citva timp si anume sa reevaluam si sa reiteram valorile traditionale, in special cele de influenta religioasa, in Quebec.

La aproape un an dupa scandalul de la Hérouxville, s-a gindit un anume Dan Ungureanu sa faca un pic de senzatie cu articolasul lui. Daca ar fi facut-o pe blogul propriu sau pe la vreun ziar de scandal n-as fi scos o vorbulita. Ca Dilema gazduieste asa o mizerie este cam trist.

Traducerea din limbi straine, asa cum, din pacate, trebuie sa remarc destul de des, e o treaba tare grea pentru unii. Ca nu pricep ei e una dar ca-si publica ineptiile in Dilema e cu totul altceva.

Sa trecem deci la invataturile lui Dan Ungureanu catre popor: "Québec-ul (ca toata Canada) e departe de lumea civilizata; Hérouxville (o mie trei sute de locuitori) e si mai la capatul pamîntului, de unde-a dus mutul iapa a cinspea statie."

S-ar putea intimpla ca cineva sa-l creada pe Ungureanu cind debiteaza enormitati ca: " 'acomodarilor rezonabile' (scutiri de la respectarea legii acordate comunitatilor minoritare pentru a le respecta traditiile)"
Trebuie sa crezi intr-adevar ca sintem foarte departe de lumea civilizata, aici in Québec, ca sa emiti asa o enormitate. Pot sa va asigur ca nu e nimeni scutit de respectarea legii pe meleagurile astea nenorocite unde-mi duc veacul.

Am avut totusi o umbra de indoiala asupra cunostintelor mele civice atunci cind am citit ca "buletinele au poza". M-am intrebat pentru o clipa daca viza mea de flotant o fi ok, dar m-am intereasat si am aflat ca de fapt in Quebec nu exista buletine. Phew.

Trebuie totusi sa recunosc ca am si invatat lucruri interesante din acest articol.
Am aflat ca "francezii sînt de traditie franceza" si ca "francofonii, abia iesiti de trei decenii de sub opresiunea culturala si politica engleza, vad opresiunea anglofonilor înlocuita de una noua, cea a minoritatilor imigrante." Mare noroc ca nu eram aici acum trei decenii chit ca dupa ce zice Ungureanu se pare ca revolutia lor n-a fost furata de comunisti. Nu gasesc insa nici o informatie despre vreo revolutie in anii 70. Poate notele Nadiei sa fi fost revolutionare.

Faptul ca poate pune o asemenea intrebare completeaza cu desavirsire portretul pe care mi-l fac despre acest Ungureanu, cu toate ca facindu-mi acest portret s-ar putea sa am niste cosmaruri groznice la noapte: "Daca excizia clitoridiana a femeilor e privita ca o barbarie, circumcizia de ce n-ar fi?"

Acuzati de ipocrizie fata de evrei mai aflam despre canadieni ca "i-au deplîns, i-au primit si dupa aceea au fost dezamagiti: de ce ne pretind sa stingem becurile de pe strada, sîmbata? De ce ne cer sa astupam ferestrele salii de aerobic unde sotiile si fiicele noastre fac sport, în loc sa-si puna geamuri opace la propria lor sinagoga?"

Nu ma dumiresc de loc cu cine voteaza omul nostru. Poate in continuarea promisa vom afla mai multe si vom mai primi niste graunte de intelepciune chiar in timp pentru Craciun.

Cred ca sint masochist. Am facut din nou greseala sa citesc traducerea articolului lui Andrei Codrescu din Dilema. Poate eram curios sa vad ce a mai inventant Ioana Avadani.

Mici scapari si formulari ciudate, nimic exagerat de grav, trebuie sa spun. Asta pina ajung la sfirsit. Andrei Codrescu scrie asa: "On the airplane, a corporate wife is lecturing a Chinese rep on traffic in Beijing."

Ceea ce s-ar traduce cam asa: In avion, o nevasta cu o functie importanta ii tine o lectie unui reprezentant chinez despre traficul din Beijing.

Ioana Avadani traduce un pic altfel: "În avion, o nevasta corporatista lectureaza un raport chinezesc despre traficul din Beijing."

http://www.curatmurdar.ro/2007/05/24/parva-leves-capiunt-animas/

http://www.curatmurdar.ro/2007/05/24/cerere-de-angajare/

curat/murdar - o editie imputita :)

Cistigatorul este: 4 luni, 3 saptamini si 2 zile.

Unul dintre decretei face un film despre avorturi care cistiga Palme d'Or. Si asta ar putea fi un scenariu de film.

Dupa toate scandalurile de la Centrul National al Cinematografiei care continua sa dea bani unor fosile ca Sergiu Nicolaescu (pentru INCA un film cu comisarul Moldovan si alte bazaconii), care a hotarit sa trimita o mizerie de film al lui Nicolaescu la Oscaruri in locul superbului "Niki Ardelean, colonel in rezerva" al lui Pintilie, iata un urias succes care poate va inclina balanta in favoarea tinerilor.

Sint tare mindru astazi si de-abia astept sa vad filmul lui Cristi Mungiu.

Proza lui Andrei Codrescu este una de exceptie. Cu o singura conditie: sa o citesti in original, in engleza.Cei care fac greseala sa citeasca traducerile semnate Ioana Avadani din "Dilema" au parte de cu totul altceva.

Am tresarit ceva mai tare ca de obicei, citind intr-un numar recent al Dilemei ca "Live Free or Die", motto-ul statului New Hampshire, se spune pe limba noastra: "Traieste liber si dupa aia mori"

In numarul curent incepe bine inca de la titlu. In conclusion... se transforma in Absolvirea.

Mai apoi "Let's Make a Deal" devine "Pretul corect" iar "poor deluded things" devine "saracii oameni dusi cu pluta".

Popor are putine intelesuri in romana, de ce ar fi altfel in engleza: "help people get clean water, medicine, and access to the internet" este tradus "sa ajute popoarele sa capete apa potabila, doctorii si acces la Internet". Despre "get" nu mai zic nimic ca asta e prea complicat.

Cea mai tare trebuie sa fie: "I told them how bad it was to grow up under a dictatorship" care cum credeti ca e tradus? N-ati ghicit, e asa : "Le-am spus ce naspa e sa cresti sub o dictatura".

Dictatura era naspa. Say what?

As intreba-o pe tanti Avadani "what's up with these translations?" dar cine stie ce ar intelege ea.

Cititi-l deci pe Andrei Codrescu in engleza si sugerati-i poate Ioanei sa se ocupe cu altceva.

Se pregateste la Montreal o manifestatie in care romanii vor protesta suspendarea presedintelui.
Nu vad rostul acestei manifestatii si mi se par aiurea comparatiile care se fac cu manifestatia de acum aproape trei ani, cind l-am huiduit si "imbrinzit" pe iliescu.

Suspendarea lui Basescu a fost facuta legal si se va rezolva legal, printr-un referendum. Ce anume avem de reprosat? A da, nu ne plac cei care au votat pentru suspendare. Chiar daca nu au fost alesi nominal partidele din care fac parte au fost votate de romani si numele lor nu au cazut din cer. Poate ca listele sint "lucrate" putin dupa alegeri, candidati tineri pot fi rugati sa mai astepte, dar nu cred ca sint surprize prea mari. Aceasta majoritate a parlamentarilor, cu care avem o problema, a fost votata de majoritatea romanilor.

97% din cei care au votat la Montral au facut-o pentru Basescu. Din cite-mi amintesc au fost citeva sute de voturi ceea ce este nesemnificativ. Poate ca majoritatea montrealezilor a refuzat sa aleaga intre Nastase si Basescu, ca si mine. Poate ca nu-i mai intereseaza ce se intimpla in Romania sau poate au decenta sa nu le spuna romanilor din Romania ce sa faca. Cei care se folosesc de acest 97% o fac pentru a le demonstra celor de acasa ca au avut dreptate, ca stiu mai bine decit ei si ca acestia ar face bine sa asculte de vocea Montrealului.

Nu voi fi acolo duminica. In Septembrie 2004 am fost acolo. iliescu a facut greseala sa vina la Montral nerealizind ca majoritatea celor care il asteptau plecase din Romania din cauza lui. I-am taxat atunci impertinenta. Nu are absolut nici o legatura cu ce se va intimpla peste doua zile.

Astazi e ziua ta,
Zi frumoasa ca tine...

Credeati ca am uitat doar pentru ca traiesc in America de Nord, eh?

Cu ocazia zilei internationale a femeii doresc sa urez tutulor tovaraselor noastre de munca si de viata multa fericire, multe succese in activitate si un calduros "La multi ani!".


Marius Tuca o zice mai bine.

Vazui in sfirsit "The lives of others". Ulrich Mühe, care joaca personajul principal (ofiterul Stasi), face un mare rol dar l-as fi apreciat si mai mult daca nu l-ar fi imitat intr-atit pe Kevin Spacey. Mi-au placut si ceilalti actori dar scenariul si regia lasa mult de dorit.

Dupa ce am aflat subiectul filmului nu m-am indoit nici o clipa ca va cistiga Oscarul pentru filme straine. Este aproape imposibil sa ratezi cu un astfel de subiect. Dupa ce am vazut filmul realizez, stupefiat, ca se poate.
Merita mult mai mult acest subiect.
Poate ca filmul il misca pina la lacrimi pe un occidental care n-are cum sa inteleaga ce a insemat comunismul. Zice un critic ca filmul e o alternativa primenita la "Good bye Lenin!" care, cica, picta o nostalgica imagine a vietii din comunism. Asa a inteles el.
Personal am gasit "Good bye Lenin" o (tragi)comedie geniala si nu mi-ar trece niciodata prin cap sa fac o comparatie. I-as fi sugerat regizorului sa vada Kolya inainte de a se apuca de treaba. Ar fi invatat ceva despre autenticitate.

Chiar sint revoltat acum ca superbul Volver al lui Almodovar n-a fost nici macar pe lista.

Imi aduc aminte frinturi de la cutremur. Tomita si Doina Badea morti. Oameni bravi care scoteau suparvietuitori de sub daramaturi. Soldatii erau la datorie, cascadorii aveau inima mare.
Oameni infecti care furau din moloz. Legea martiala. Articole din Flacara. Povesti cu pilde despre supravietuitori: mama care insista ca fiul ei i-a spus ca merge la film la Scala, avea certitudinea ca i-a spus adevarul si nu a plecat de-acolo pina nu l-a gasit viu, citeva zile mai tirziu. Empatie, ingrijorare si ajutorare, toate autentice. Durere si lacrimi ...